22.01.2013

Daca prostia ar durea...

De ceva vreme nu am mai avut timp sa mai intru pe aici, insa iata ca a venit si ziua asta. In perioada cat am lipsit am adunat atatea subiecte incat nici nu stiu pe care sa-l abordez.

Ma gandesc sa aleg ceva din segmentul moarte-divort. De ce? Pentru ca inceputul de an nou a demarat in forta cu un subiect foarte discutat atat la TV cat si in ziare si pe Internet - moartea Faraonului Fimului romanesc. Si cum o luna inceputa in forta trebuie sa se termine la fel, a izbucnit un nou subiect fierbinte - divortul dintre Zana Stupizelor si Don Juan-ul autohton cu aer de Elvis Presley.

La inceputul acestui an a plecat dintre noi unul dintre cele mai importante personalitati ale fimului din Romania. Bineinteles ca asta este o stire importanta pentru toata presa din tara. Astfel ca nici nu i s-au racit bine picioarele marelui artist ca deja au inceput dezbaterile asupra vietii Marelui Faraon al filmului romanesc, Viata pe care el a ales sa si-o traiasca discret fara lumina reflectoarelor in viata privata. Ceea ce eu personal apreciez foarte mult, insa nu si asa numitii reporteri. Asa ca si-au luat lopetile si au pornit la scormonit povesti despre viata Faraonului.

In primele ore dupa trecerea in nefiinta a actorului peste tot vedeam numai cuvinte de lauda si multumire la adresa acestuia, insa cum televiziunile nu pot trai cu "stiri de bine" au inceput sa inventeze lucruri urate despre Marele Faraon si au inceput pur si simplu sa-si bata joc de un nume important al acestei minunate tari. Un nume pe care Faraonul si l-a creat prin milioane (daca nu miliarde) de ore muncite.
Ma intreb intrigata ce-i f**e grija pe astia cum si-a trait viata, sau de ce nu a avut copii, sau de ce a ales sa nu pastreze copilul care ar fi aparut la un moment dat in viata lui, sau de ce s-a casatorit cu o tinerica, sau de ce a ales sa fie ars si nu bagat in pamant sau de ce....
Toata lumea dezbate aceeasi problema de dimineata pana seara tarziu, pe fiecare post de televiziune. De la ora la ora se schimba emisiunea, realizatorii si invitatii emisiunilor dar subiectul ramane acelasi. O ABERATIE pe tema decesului Marelui Faraon al Filmului romanesc.
Incerc sa evit emisiunile de scandal si sa caut si stiri sa vad ce s-a mai intamplat in Romania pe langa moartea "fulgeratoare" a Marelui Faraon. Dar constat cu stupoare ca Romania a amutit la auzul vestii decesului Faraonului. Nimic nu se mai intampla. La stiri nu se discuta decat despre Marele Faron si se face o retrospectiva a vietii artistice a acestuia la fiecare buletin de stiri.
Ok zic...las ca o sa vedem un film bun dupa stiri. Si astept sa inceapa filmul anuntat in program. Observ ca Pro TV a hotarat ca timp de 5 zile sa imi dea pe fiecare program cate un film realizat de Marele Faraon. Ok, accept si ideea asta, si schimb pe Antena si vad ca si astia si-au schimbat grila de program si au inceput si ei sa difuzeze in urmatoarele zile cele mai importante filme ale Marelui Faraon. Dar nu inteleg de ce s-au hotarat amandoua televiziunile sa difuzeze in acelasi timp acelasi film, deci practic nu aveai de unde sa alegi. E ca si cum ai pune o maimuta sa aleaga dintr-o banana si o banana.
 Asa ca am renuntat la televiziunile consacrate si trec la Discovery, de fapt la History ca RDS-ul mi-a scos din grila minunatele posturi Discovery. (niste tampiti)
Dupa incinerare m-am gandit ca incet-incet apele se vor mai linisti si stirile vor reveni la normal.

Asa cum stateam linistita si rasfoiam Facebook-ul vad mare scris Breaking news - vezi ce a facut sotia Faraonului in prima zi de cand a ramas singura. Recunosc ca ma mananca curiozitatea si intru si eu sa vad ce au descoperit marii reporteri. Ce credeti???? Intindea haine pe suportul de intins haine. WOW ce stire fabuloasa demna de un BREAKING NEWS. Aceasta act al femeii de a intinde haine a fost subiectul zilei pe toate posturile de stiri. (cu scuze ca ma repet - Niste tampiti).

Cand in sfarsit s-au mai linistit apele ne loveste un alt subiect divortul dintre Zana Stupizelor si Don Juan-ul de pe meleagurile mioritice, ala de se crede Elvis Presley.
Toata lumea stupefiata ca Zana si Don Juan au ales sa anunte decizia lor pe Facebook. Oare de ce nu au venit la emisiuni sa anunte?? Stupoare in randul asa-numitilor ziaristi, ca nu cunosc ei motivele, ca nu stiu ei amanunte. Stupoare ca aleg sa se desparta la notar si nu ajung la judecata ca sa se vada declaratiile din dosare. Deci atmosfera generala era STUPOARE la superlativ.
Si cum le sta bine la ziaristi si-au luat lopatica si au plecat la terenul de joaca sa dezgroape toate stirile aparute pe Goagalul lu` Vanghelie.
Acelasi scenariu ca si cu Marele Faraon - toata ziua, in toate emisiunile si discuta si se dezbatea subiectul divortului.
In urmatoarele zile nicio activitate pe facebook-ul celor doi.
Cand dintr-o data, vad mare BREAKING NEWS - prima declaratie a Zanei Stupizelor dupa anuntarea divortului. In rumatoarele zile, iarasi BREAKING NEWS -prima declaratie a Don Juan-ului dupa anuntarea divortului, apoi BREAKING NEWS - a doua declaratie a Don Juan-ului, apoi BREAKING NEWS -a treia declaratie a Don Juanului, BREAKING NEWS - a doua declaratie a Zanei Stupizelor.

Cred ca daca cineva l-ar fi auzit pe Don Juan tragand o banala basina ar fi devenit un subiect de BREAKING NEWSSi ar suna in felul urmator: BREAKING NEWS - PRIMA BASINA TRASA DE DON JUAN DUPA ANUNTAREA DIVORTULUI. Bineinteles ca o astfel de stire importanta ar fi fost dezbatuta la toate televiziunile si in toate emisiunile. Ba chiar cred ca ar fi putut deveni si o problema pentru Bacalaureat.

Intrebarea ar fi sunat asa: Don Juan a tras prima basinica dupa anuntarea divortului de Zana Stupizelor. Sa se raspunda la punctele de mai jos:
A) sa se faca analiza morfologica a basinii
B) sa se determine daca basinica era urat sau frumos mirositoare
C) in functie de raspunsul la care ati ajuns la punctul B sa se determine alimentul necunosctut care a determinat mirosul basinii.

Problema punctata cu 4 puncte.


Stau si ma minunez de prostia pe care o vad la tot pasul in presa si TV si ma tot roade o intrebare la care inca nu s-a gasit raspunsl: CE S-AR INTAMPLA DACA PROSTIA AR DUREA??





O zi linistita fara Breaking News.



















28.09.2012

Furnicutele din Bucuresti

...................

Stau pe scaun confortabil in fata calculatorului "rasfoind" presa cotidiana a acestei zile magnifice de toamna. Soarele imi mangaie ochii cu razele lui blande, iar pasarelele isi canta vesnicul lor catnec frumos si ceea ce imi face ziua mai frumoasa este cana mare de ceai cu care ma delectez in fiecare zi cand citesc prostiile din presa.
Parca ar fi un inceput dintr-o poveste cu printi si zane, insa contrar gandurilor voastre este chiar el....MARELE BUCURESTI intemeiat de intaiul oier al tari, Bucur.
Dintr-o data, nori negreii se aduna in jurul razelor blande ale soarelui si pamantul incepe sa se miste. Odata cu el si cladirea istorica cu grad mediu de pericol la cutremur in care ma aflu. Mouse-ul tremura din toate luminitele lui, monitorul la fel, iar articolul despre cum ne-a facut Mariana Moculescu o tara de prosti devine tot mai greu de citit. Cana cu ceai se misca usor pe birou, iar ceaiul se tine tot mai greu de gura canii.
CUTREMUR...ma gandesc, si incerc sa imi pastrez calmul. Apoi un zgomot puternic imi sparge timpanul, care inainte era mangaiat cu glasul vesel al randunelelor.
Bag capul pe balcon...intradevar de afara vine acest sunet ingrozitor. Ma apropii de marginea lui si cu greu imi fac avant sa ma uit in jos, si...stupoare. Muncitorii de la primarie ca niste furnicute au iesit din furnicarul in care au trandavit toata vara si s-au apucat sa taie strada pentru a ingropa cablurile de pe stalpi (cu toate ca proiectul de "ingropare" a firelor din Bucuresti s-a terminat de mult fara niciun rezultat).
Ma incurajez singura si ma bucur ca n-a fost marele cutremur pe care il tot prezic ziarele de vreo 2 ani incoace.
Inchid toate geamurile si dau drumul la radio sperand ca voi putea asculta o melodie linistitoare. Insa asa ceva este imposibil. Cantecul mortii - asa cum am denumit zgomotul facut de masinaria care taie la propriu trotuarul - era tot mai puternic, iar trepidatiile de la picamer imi ajungeau ca un cutit in inima de ma gandeam ca ar trebui sa iau un Aspacardin sa imi opresc palpitatiile.
Afara norii negrii se adunau in continuare pe cer si ma tot intrebam oare unde au fost furnicutele toata vara de abia acum s-au gandit sa vina sa munceasca, cand incep ploile toamnei??
Cand am iesit pe seara afara din camaruta mea, zgomotul incetase, furnicutele disparusera si in fata gropilor erau doar Trantorii care analizau munca furnicutelor si isi notau si insemnau locurile unde a doua zi ar trebui sa se puna mai mult accent la taiat si implicit la sapat. La fiecare 2 stalpi a aparut cate o groapa imensa de circa 2-3 m adancime si 2 m diametru, care asa cum va asteptati nu erau semnalizate, ingradite sau astupate pana a doua zi. Cred ca nu mai trebuie sa specific ca in apropierea a 2 asemenea gropi se afla 2 gradinite si un spital de copii.

Ploaia incepu sa cada marunt, lovindu-mi usor obrajii obositi si grabindu-mi pasii spre prima gura de metrou. Trantorii cu carnetele au disparut repede in masinile de serviciu al caror carburant il platesc din banii nostrii, iar cateva furnicute ratacite incercau sa adune la un loc toate tarnacoapele si lopetile pentru a putea fi folosite a doua zi.
Ploaia a continuat sa cada toata noaptea fiind inghitita de pamantul suferind de seceta.

A doua zi, soarele si-a facut aparitia printre norii negrii. Am deschis fereastra si  parca toata natura zambea de fericire. Mi-am zis "Inca o zi frumoasa de toamna".
Imi iau traista si pornesc spre locul de munca ocolind miile de boltoci de pe drum.
Ajung in capatul strazii unde cu o zi inainte se sapase de zor, si constat ca furnicutele sunt vrednice in aceasta dimineata. Au ajuns foarte devreme la munca.
La fiecare doi stalpi era cate o masina cu remorca, 4-5 furnicute si cate 1 trantor care dadea indicatii. Dau sa merg mai in fata sa vad ce se intampla si.....si....ce credeti ca incercau furnicutele sa faca?
Haideti ca va spun eu - incercau sa incarge o gramada de mocirla (care cu o zi inainte era pamant uscat) in remorci. 3 furnicute se chinuiau sa arunce mocirla in remorca, iar celelalte 2 furnicte se chinuiau sa spele mocirla de pe lopeti intr-o balta formata in groapa de 3 m de langa mormanul de mocirla.
La urmatorul stalp erau doar doua furnicute cu cate o galeata in mana legata cu o sfoara pe care o tot aruncau in groapa de 3 m si o scoteau plina de apa. Asa cum le sta bine furnicutelor cu creier au zis sa arunce apa in spatele lor pentru ca se va scurge spre prima gura de canal. Insa n-au vazut ca toata apa aruncata cu galeata se scurgea spre primul morman de mocirla pe care alte furnicute incercau sa-l incarce in remorca.
Trantorul incepu sa tipe si sa le spuna furnicutelor intr-un limbaj nu tocmai frumos ca nu trebuie sa arunce apa  acolo ci pe partea cealalta a strazii unde nu era sapat si nu era mocirla ci doar cateva boltoci. Zis si facut.
Dintr-o data toata strada a devenit o imensa baltoaca cu apa mizerabila si murdara.

Dupa o saptamana in care au reusit sa taie toata strada de la un capat la altul si au reusit sa incarce si mocirla in remorca, astazi si-au dat seama ca santul facut de vreo 50 cm latime este cam mic, asa ca s-au apucat sa il largeasca. Si iarasi au inceput palpitatiile la inima si ma gandesc la Aspacardin.




Apropo - stie careva prognoza meteo pentru urmatoarele zile?








26.07.2012

Mi-e dor de Pipera mea linistita de altadata!


Pipera - Locul unde sa te retragi dupa o zi grea de munca pentru a te odihni sau locul unde trebuie sa ai nervii tari pentru a locui.

Pipera  - Locul infernului.

De ce spun asta, pentru ca este o adevarata aventura sa traiesti intr-un asemenea loc, care odata a fost o oaza de liniste.

Pe vremuri, Pipera era o oaza de linistie unde abia asteptai sa vi sa te linistesti si sa te recreezi dupa o zi agitata de munca la oras. Vedeai o campie intinsa cat puteai cuprinde cu ochiul liber. Primavara puteai admira cum decoleaza/aterizeaza avioanele pe Aeroportul Baneasa. Avioanele erau ceva la ordinea zilei, nu te mai deranjau cand treceau pe deasupra ta facand sa tremure geamurile casei la propriu. Copil fiind alergam dupa avioanele de pe cer si tipam la ele celebra poezie "Avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor".
In fiecare seara stateam pana la miezul noptii pe strazi jucandu-ne jocurile copilariei (sotron, cama, frunza, ascunselea) deoarece singura masina care trecea pe strada era a vecinului din fundul strazii.
Chiar daca nu va vine sa credeti, pe timpuri Pipera era locuita de oameni muncitori, care pe langa munca la oras mai aveau acasa si o ditamai gospodarie pe care trebuia sa o ingrijeasca (cu gaini, oi, capre, vaci, porci etc). Pe timpuri Pipera era roditoare si infloritoare si era locuita de oameni cumsecade, respectuosi si care se deplasau cu RATB-ul nu cu bolizi de ultima generatie.
Primavara, mergeam cu buncii pe terenurile pe care astazi stau semete vilele cu arhitecturi urate, si semanam porumb pentru a avea cu ce hrani animalele. Mergeam cu bunicu la pascut oile si mancam produse bio fara sa aiba eticheta bio pe ele ca acum. Mancam branza dulce direct din strecuratoare (obiectul in care se pune branza la strecurat de zer) si oualea le luam direct din culcusul gainilor si le puneam in tigaie.
Toata lumea visa in acele timpuri, ca atunci cand va fi mare sa plece la oras, sa scape din acest sat. Eu spuneam ca locuiesc la tara cu bunicii.
Odata ajunsa la liceu am descoperit si eu "the big city" si incet - incet am inceput sa apreciez mai mult linistea de care aveam parte cand veneam acasa seara din orasul murdar si poluat.
Dupa o perioada au inceput sa se construiasca case - care mai de care mai mari si mai impozante, deoarece atunci se construia dupa principiul "daca vecinu` are casa cu un etaj eu imi fac cu doua ca sunt mai smecher si imi permit". Si asa au aparut ditamai viloaiele in Pipera care astazi le dau dureri de cap proprietarilor cand primesc factura la lumina si mai ales la gaz. Si ca sa citez pe cineva care locuieste la vila "incep curatenia de sus in jos si pana ajung sa termin toata casa trebuie s-o iau de la capat".
Intre timp oieru` Gigi a devenit latifundiar dupa ce a achizitionat teren de la aproape toti satenii din Pipera.
Pe vremuri nu exista apa curenta (bine nici acum nu avem asa ceva, decat o teava care trece pe strada si un hidrant care iese in mijlocul strazii si care e secat, deci Doamne Fereste de vreun incendiu), nu exista canalizare, nu existau gaze.
Strada pe care locuiesc si astazi in Pipera, nu era asfaltata, insa cand ploua se formau doar boltoci fara sa fie ditamai namolul (probail de la atata tasare nu se forma noroi). Intre timp, s-a bagat conducata de gaz si s-a facut canalizarea si....SURPRIZA s-a asfaltat si strada. INSA....intre timp (scuzati folosirea repetata a acesto doua cuvinte) a devenit la fel cum era in copilaria mea deoarece primaria s-a gandit sa o taie in doua sa puna conducata de apa si ca sa nu ne mai plangem atata au adus o basculanta cu pietris si au aruncat in gaura si gata asfaltatul. Astept acum sa vina toamana sa vad daca se apuca de asfaltat strada - pentru ca ei incep lucrarile odata cu primele ploi de toamana, nu de alta dar unde e farmecul daca nu te duci cu pungi in picioare pana la iesirea de pe strada sau cu pantalonii ridicati deasupra genunchiului pentru a nu-i inmuia in namol.

Cum este in prezent Pipera - UN INFERN.
Daca crei sa pleci linistit de acasa dimineata fara sa te enervezi atunci e bine sa pleci pana in ora 7:30 daca esti masochist si iti place sa "suferi" atunci pleaca de acasa la ora 8.00.
Cand ajungi la sosea vezi ditamai coada de masini, te uiti la ceas si iti calculezi timpul - 30 minute pana la metrou Pipera (drum de maxim 7 minute), daca prinzi bariera la tren schimbi calculul - 45-60 minute drumul pana la metrou la Pipera; 15 minute cu metroul si alte 10 minute pe jos.
Rezulta 1 ora sau o 1 si jumatate de mers pana la locul de munca undeva in zona Piata Victoriei. Daca lucrezi in partea cealalta a Bucurestiului e bine sa pleci de la 6.00 de acasa ca sa ajungi la timp.
Ca sa nu mai spun ca se circula cu maxi taxi din Pipera (aici ma refer la persoanele care nu isi permit sa aiba o masina proprie la scara cu toate ca locuieste in zona rezidentiala Pipera), care nu are aer conditionat pt ca s-a scumpit carburantul. Soferul microbuzului inghesuie oamenii ca pe niste saci de cartofi si tipa la cei care s-au urcat primii sa mearga mai in spate ca doar e loc destul. Daca mai nimeresti si ca vecinul de langa tine din microbuz sa fi baut o tarie asa de dimineata ca sa-si faca incalzirea si sa fi mancat si paine cu ceapa atunci ziua ta a inceput mirific cu stomacul dat peste cap.

Daca vrei sa faci miscare si vrei s-o iei pe jos pana la metrou atunci ai grija sa nu cazi in canalele fara capac de pe marginea soselei si te sfatuiesc sa iti iei si palarie daca circuli vara pe marginea soselei pentru ca minunata primarie Voluntari, in urma cu 6-7 ani a taiat toti copacii de pe marginea drumului pentru ca intentionau sa se apuce de largit soseau principala. Insa in prezent am ramas cu soseaua cheala si la fel de ingusta cum a facut-o mama ei pe vremea lu` Nea Nicu.

Toti negustorii si-au propus sa isi deschida afaceri in Pipera pt ca e zona rezidentiala si sigur vor avea un profit enorm. Pentru ei am un sfat - FUGITI DE PIPERA CA DATI FALIMENT. Tot lor le spun ca in Pipera stau cei mai zgarciti oameni de pe fata pamantului care prefera sa isi ia o pizza congelata de la Carrefour decat sa o comande de la restaurantul proaspat deschis in coltul strazii.
Ca sa nu mai zic ca sunt niste chirii enorme la spatii in Pipera, ca doar au invatat sa supravietuiasca si fraierii care stateau in Pipera de cand pe-o parte si pe alta a soselei era doar camp si te lua crivatul pe sus iarna.
Am avut pe rand in Pipera: magazin de pompe funebre - primul si singurul in Pipera. A adus numai sicriie de zeci de milioane de lei vechi ca doar e zona rezidentiala si mortul trebuie sa stea intr-un sicriu pe masura locului in care a locuit. Asa cum au venit pompele funebre asa au si plecat dupa vreo 5-6 luni.
Apoi a fost un magazin de optica medicala - asta a rezista 1,5 ani, ca oferea reduceri la consultatie si ochelari.
Apoi au mai fost o shaormerie - iti era frica sa iei de la ei pt ca la cati clienti avea sigur carnea era super veche, saloane de frumusete - si astea s-au evaporat cand a inceput criza si doamnele cu aere de rezidential s-au mutat la coaforul simplu din curtea casei unde nu se mai face masaj la scalp si nu iti mai da cafea cu biscuiti cat timp iti astepti randul la tuns.

Marii investitorii si-au cumparat teren sa faca ditamai cladirea de birouri in zona rezidentiala, insa a venit criza si in loc de cladire gasim ditamai groapa sapata pentru fundatie, care acum este invadata de burieni, iar in mijloc, de la zapada si ploi, s-a format un mic lac, probabil locuit de broscute.
Celelalte cladiri de birouri se inalta semete in innaltul cerului si isi asteapta prostii care isi vor muta sediile in ele.

Daca vrei sa iti iei casa in Pipera, nu te duce in complexurile rezidentiale, unde casele sunt construite una langa alta si daca dai o basina la tine in sufragerie aude si vecinul din dormitor. Ca sa nu mai zic ca mai toate casele astea au probleme cu igrasia, ca doar se lucra pe orice vreme sa se termine constructia, inclusiv pe ploaie si zapada.

Cam asa vad eu Pipera rezidentiala acum.
Incet-incet au inceput sa mai plece din bogatasii care credeau ca este raiul pe pamant in Pipera. Poate ca peste vreo 50 de ani vor disparea toti "rezidentialii", iar Pipera va redeveni acceasi localitate linistita pe care am cunoascut-o in copilaria mea.

Mi-e dor de Pipera mea linistita de altadata!

31.05.2012

La multi ani de ziua copilului !


Ca in fiecare an, pe 1 iunie se sarbatoreste ziua copilului, iar in acest an parca se sarbatoreste cu mai multa ardoare pentru ca este an electoral. Dar hai sa nu politizam aceasta minunata zi dedicata copiilor si sa trecem la subiect.
De ziua copilului m-am gandit sa va povestesc mai mult sau mai putin despre cum se schimba viata noastra cand apare o mica minune printre noi, care ne acapareaza viata.
La primul copil avut, multi dintre noi ne-am pus intrebarea "Dar de ce nu vine si cu instructiunile de utilizare?". Cum orice lucru nou este insotit de un manual de instructiuni, de ce nu si copilul?
Multi dintre voi probabil ca s-au gandit cu groaza la clipa cand va sosi in familie primul copil. V-ati gandit ca n-o sa stiti ce sa faceti cu el, cum sa-i dati sa manance, sau cum o sa reusiti sa-l schimbati sau mai mult…cum veti reusi sa faceti singuri prima baie unei „creaturi” de nici 50 cm si care nu catareste mai mult de 3 kg si care se pierde printre degetele tale gigantice.

Haideti sa analizam viata noastra de „inainte” si „dupa” copil.
La inceput erati doar doi - tu si el – pasind impreuna spre o lume noua si deloc inspaimantatoare (aparent la inceput) denumita stiintific „CASNICIE”. Totul decurge superb, iesiri la restaurant, seri romantice in doi, buchete de flori etc, etc…
Intr-o zi va dati seama ca din punct de vedere moral si fizic sunteti pregatiti sa deveniti pariti, ca doar o familie in adevaratul sens al cuvantului este aceea care are cel putin in copil. Si asa a venit DECIZIA de a avea un copil.
La inceput te gandesti ca nu are cum sa-ti schimbe viata foarte mult un copil. Ca nu copilul iti va schimba tie viata, ci tu trebuie sa-i modelezi lui viata sa poata tine pasul cu tine.
In sfarsit vine ziua cea mare in care afli ca vei deveni mama. Bucurie mare in toata familia.
Repede iti dai seama ca organismul tau se schimba si nu mai vrea sa joace dupa regulile tale. Daca pana atunci aveai niste obiceiuri stricte si bine conturate de-a lungul anilor…poti visa ca ti le vei pastra si pe timpul sarcinii. Obiceiurile alimentare de dinainte de sarcina vor disparea si isi vor face aparitia poftele bizare de alimente pe care inainte nici nu concepeai sa le degusti macar.
Sa va dau cateva exemple:
-         dintr-o data descoperi ca ai niste pofte ciudata, ca de exemplu usturoiul. Pana sa ramai insarcinata nu mancai deloc usturoi, dintr-o data descoperi ca nu mai poti manca nicio mancare fara planta aromata antiDracula.
-         Observi ca plimbandu-te prin statia de metrou te loveste un miros ciudat care seamana cu mirosul de pepene rosu – cu toate ca e luna februarie si nici urma de pepene prin metrou- probabil e doar mirosul de canalizare care se simte de obicei prin acea vagauna.
-         Plimbandu-te prin oras vezi un banal banner mare cu o poza pe el in care apar 2 mici si cartofi prajiti si in momentul ala te loveste cea mai mare pofta de mici care exista in viata asta. In momentul acela iti dai seama ca daca nu mananci mici atunci, siguri lesini de pofta (la propriu).
-         Te duci cu lista la piata: iaurt, rosii, banane si cand ajungi acasa de la piata in sacosa ai: prune, capsuni, inghetata si ciocolata.
-         Observi ca oricat de multe capsuni mananci intr-o zi, niciodata nu te vei satura de ele.
Si exemplele pot continua la nesfarsit.

            Cel mai nasol moment este atunci cand observi ca odata cu trecerea lunilor nu te mai incape nicio haina si mergand la shopping nu gasesti nimic la magazinele obisnuite si trebuie sa iti iei haine „speciale” de gravide: rochii enorme, pantaloni si fuste cu material elastic sus, special pentru bagat burta in el. In momentul cand te-ai imbracat cu ele devi un butoi ambulant.
            Toata lumea e fericita ca va veni copilul si iata ca ziua cea mare a sosit. Vine copilul. Dupa ce stai cateva ore si injuri pe toata lumea ca nu poate nimeni sa-ti opreasca durerile imense din timpul travaliului, iata ca vine si clipa cand o mogaldeata te face sa-ti inghiti toate cuvintele urate adresate catre tatal bebelului si, totodata, te face sa plangi – tu care de ani de zile numeni nu te-a mai facut sa plangi, pentru ca esti o persoana dura si exemplu de urmat in societate si o astfel de persoana nu are voie sa planga. Ei bine acum nu iti mai poti stapanii lacrimile. Si toata lumea zambeste la gandul ca inca o mamica plange de bucurie la vederea bebelusului.
            Insa daca cineva iti citeste gandurile in momentul acela s-ar speria. Pe langa gandurile "bune" te napadesc si gandurile "negre" de genul: 
- Ce voi face de acum inainte?
- Oare o sa ma descurc?
- Oare voi putea sa-l cresc bine?
- Oare voi putea sa-i dau un exemplu bun de urmat in viata?
- Oare voi reusi sa fac un om bun din el?
- Oare ma va iubi la fel de mult cum il iubesc eu?
- De ce nu mi se da o carte din care sa invat cum trebuie sa-l cresc?
- Oare voi reusi sa-i deslusesc plansul si sa-l asociez cu o nevoie?
- Oare....
            In fine...vine si ziua in care te trezesti singura cu copilul acasa. El in patut, tu langa el, il privesti si iar incep sa-ti apara in mine intrebarile cu „Oare…”

Si asa incepe aventura vietii tale, aceea de a „creste un copil”.

Pe parcurs inveti sa faci de toate, inclusiv sa gatesti, ca doar nu poti duce bebelusul la restaurant sa-i dai sa manance, sau sa-i faci cartofi prajiti cu oua ochiuri si jumari.

Si acum revenim la intrebarea de inceput „Cum iti schimba viata un copil?”
            Nevoile tale dispar si prioritare sunt cele ale copilului. La inceput credeai ca iti va fi usor sa faci un copil sa se adapteze la viata ta, cand de fapt este invers - tu trebuie sa te integrezi in universul copilului tau.
Si incet, incet viata ta se schimba radical.

Daca inainte, in drum spre birou ascultai in masina radio Vibe FM cu muzica house, acum cand dai drumul la radioul din masina, acesta este setat pe radioul pentru copii Itsy Bitsy. Sau in loc de cd-ul cu AC/DC pe care il ascultai dimineata ca sa iti incepi ziua in forta, te trezesti ca ai cd-ul Cutiuta muzicala 5 in care Anca Turcasiu canta „Iepruas dragalas ”.
Daca inainte de copil, atunci cand ajungeai la birou primul lucru pe care-l faceai era sa citesti Ziarul Financiar, acum citesi blogguri de genul Mamici de toata lauda, Copilul, Mamica Pediatru, Mama si Copilul s.a.m.d.
Daca inainte fredonai in gand melodii ale lui Bon Jovi sau Rolling Stones, dintr-o data observi ca mintea ta este acaparata de melodii de genul Elefantul Cicii si-a pierdut cipicii, In padurea cu alune, Taranul e pe camp, 10 degetele, Boboceii mei de rata, Iepruas dragalas si altele de genul asta.
Daca inainte atunci cand ajungeai la birou prima grija era sa-ti suni sotul/iubitul/amantul sa vezi ce face, acum prima grija e sa suni acasa sa vezi daca s-a trezit copilul si daca a mancat, cat a mancat, daca a facut caca, daca da, cum era moale/tare. 
Si uite asa va pot povesti ore intregi despre experienta de a avea un copil dar ma opresc aici si va spun ca un copil este cea mai mare realizare in viata.

Mai jos am adaugat cateva citate foarte frumoase si adevarate despre copii.

"Am nascut copii in lumea asta intunecata pentru ca aveam nevoie de lumina pe care numai un copil o poate aduce."
Liz Armbruster

"Copiii sunt mainile cu ajutorul carora atingem cerurile." 
Henry Ward Beecher

"Copiii sunt mesaje vii pe care le trimitem unor timpuri pe care nu le vom mai apuca."
Neil Postman

"Petrecem primele 12 luni cu copiii nostri pentru a-i invata sa merga si sa vorbeasca , iar urmatoarele 12 luni spunandu-le sa stea jos si sa taca." 
Phyllis Diller

"Lumea redevine noua cu fiecare copil care intra in viata noastra."
Robert Brault

"Ne ingrijoram despre ce ar putea deveni in viitor un copil , dar uitam ca el este cineva si acum."
Stacia Tauscher

"Copiii descopera totul in nimic ; oamenii nu gasesc nimic in toate."
Giacomo Leopardi

"A face curat in casa atunci cand copiii tai sunt inca in crestere este ca si cum ai dezapezi drumul din fata casei in timp ce continua sa ninga."
Phyllis Diller

"Oricine crede ca arta conversatiei a murit, trebuie sa incerce sa duca un copil la culcare." 
Robert Gallagher

"Daca nu ar exista scoli la care copiii sa stea departe de casa in fiecare zi , azilul de nebuni at fi plin de mame."
Edgar W. Howe

"Vei fi intotdeuna jucaria preferata a copiilor tai."
Vicky Lansky



La multi ani tuturor copiilor din lume si tuturor persoanelor care se cred inca copii!

Va pup si va iubesc!

09.02.2012

Aventuri intr-un centru de remodelare corporala

Ei dragii mei! S-au intamplat atatea de cand n-am mai dat pe aici. Si din toate intamplarile mele m-am gandit sa va povestesc de cum m-am dus eu la un centru de remodelare corporala in speranta ca voi reusi mai topesc macar 1 cm de celulita si ce-am intalnit pe acolo.
Dar s-o luam cu inceputul.
Ca orice roman care cauta chilipiruri, mi-am achizitionat de pe un site de reduceri o oferta promotionala de cateva sedinte de tratamente corporale.Cum nu eram tocmai pe dinafara cu ceea ce se intampla in astfel de saloane, stiam in mare cam in ce constau aceste sedinte.
Dupa ce am intrat in posesia voucherului de reducere am sunat sa ma programez. La telefon mi-a raspuns o tanti care dupa voce parea cam sictirita si plictisita de ceea ce face (si nu m-am inselat deloc). In sfarsit dupa doua telefoane ( ca a trebuit sa revin mai tarziu la telefon ) mi-am facut prima programare.
Infruntand un ger nasol ajung la prima mea programare de tratament corporal impotriva celulitei.
Deschid usa apartamanetului in care isi desfasoara activitatea salonul respectiv si prima impresie e urmatoarea: curatenia cam lasa de dorit. Am aflat ulterior ca se instalase o centrala termica cu o zi inainte si din aceasta cauza este dezastru prin salon. M-am gandit ca se mai intampla si am lasat-o asa cum a cazut.
Trebuie sa specific ca la o programare faceam 3 proceduri.
Prima procedura era Vacuum - am intrat in prima camera in care se desfasurau proceduriile de "infrumusetare" si mi se arata o perdea transparenta  in spatele careia puteam sa ma schimb de hainele de strada. In spatele perdelei se afla balconul, care a fost transformat intr-un "vestiar". Noroc ca geamurile erau mate si nu se vedea de afara (ca altfel te vedea tot bulevardul ca tu te schimbai acolo).
Ma urc pe masa unde trebuia sa fac Vacuum - prosopul de bumbac care acoperea masa era acoperit cu un prosop de hartie, care spre norocul meu nu era folosit. Dupa sedinta dureroasa de vacuum (dupa care am ramas cu cateva vanatai pe picioare) a trebuit sa ma deplasez intr-o alta camera sa fac mirifica impachetare cu cafea pe care o asteptam cu nerabdare. Cum trebuia sa pasesc pe un hol destul de lung si sa trec si prin camera unde se afla receptia a trebuit sa imi pun un prosop pe mine - ca doar nu mergeam in chiloti prin tot apartamentul. Cum dupa cautari aprofundate nu s-a gasit un prosop curat, mi  s-a dat prosopul de pe masa de vacuum pe care anterior probabil ca se asezasera alte cateva persoane care au facut acest tratament.
Ajung in camera unde urma sa fac impachetare mult asteptata. Mi se pune stratul de crema cu mirosul mirific al cafelei si ma instaleaza intr-o patura termica unde trebuia sa stau 45 minute. Patura este setata la temperatura maxima pe care o poate suporta, respectiv de 50 de grade. Persoanele care au facut impachetari la cald stiu probabil ca 50 de grade e mizilic pe langa 80-85 de grade, si nu transpiri mai deloc la 50.
Cum venisem de afara din ger si in salon nu era cine stie ce caldura, picioarele mele erau inca inghetate si m-am gandit ca o data intrata in patura termica ma voi incalzi. Insa, dupa 45 de minute de stat bagata pana in gat in patura, degetele mele de la picioare erau inca congelate, sangele nu se incalzise ca sa ajunga si la ele.
Dupa ce am fost dezamagita de cele doua proceduri urma ultima procedura - electrostimulare la tunelul cu infrarosu. Asa ca revin in camera groazei unde am facut sedinta de vacuum.
Dupa ce mi se instaleaza toti electrozii aia sunt bagata la propriu in tunel, unde capatul este astupat cu cateva prosoape pentru a nu iesi caldura din el. Aceleasi prosoape nespalate si folosite cine stie cate zile la rand pentru a acoperi tunelul sa nu iasa caldura.
Sa mai precizez faptul ca aparatul de electrostimulare ba functiona in totalitate ba la jumatate, in functie de cum miscam mufele electrozilor.
Dupa ultima sedinta de tratament programata in acea zi, imi fac programare pentru urmatoarele sedinte incluse in voucherul cumparat ( da stiu...o sa ziceti ca sunt masochista de ma introc iarasi in salonul groazei), dar cum am dat banii pe voucher, vreau sa-l consum.
Cand am facut programarea am precizat ca vreau sa fac impachetarea cu cafea in tunel data viitoare (tunelul se incalzea mai tare decat patura termica) si mi s-a spus ca nu este nicio problema si mi s-a facut programarea.
Dupa ce in sfarsit s-au vindecat vanataile de pe picioare, ajung iarasi la salonul groazei si aflu ca nu pot face impachetarea la tunel pentru ca este ocupat. Insa cum sa fie ocupat cand la programare se presupunea ca m-i l-ai rezervat mie la ora aia. Pana la sfarsitul procedurilor din aceasta zi fac o constatare socanta - in acest salon nu prea se sterilizeaza nimic si curatenia nu este un punct forte.
Fac vacuum si observ ca dupa mine se aseaza altcineva iar capul aparatului nici macar nu este sters dupa ce l-a folosit pe mine. Macar sa-i fi dat cu un servetel, NIMIC.
Fac electrostimularea, iar electrozii pe care ti-i pune direct pe piele sunt udati doar cu apa chioara ca sa alunece bine - nicidecum spirt pentru a dezinfecta.
Bineinteles ca nici patura termica nu era dezinfectata niciodata.
Masa pe care se fac ultrasunetele are o bucata de ciolofan deasupra care, ATENTIE, nu este schimbat cum ar trebui dupa fiecare clienta si se foloseste in continuare asa unsuros cum ramane de la uleiul folosit.
Sa mai precizez ca nu se facuse curatenie decat asa la suprafata foarte putin. Prin colturi era un puf si un praf de 5 cm, parchetul (pe care de obicei clientii umbla in sosete, pentru ca papuci nu prea gasesti pe nr tau) era murdar de la floscaiala de afara, probabil nu se da cu mopul decat o data pe saptamana, muzica e data la maxim ca sa se auda in 2 camere si nu se creaza nicidecum un mediu relaxant, gunoiul nu e dus decat odata pe zi probabil si gasesti pungi pline de chiloti de unica folosinta peste tot unde te duci, iar personalul lasa muuuuult de dorit.
Acesta este format din mama si fiica (probabil si patroanele salonului). Mama are o fata de zici ca ploua si tuna tot timpul la ea, nu zambeste niciodata si tot ceea ce face o face intr-un sictir total si te face sa te simti vinovata ca apelezi la serviciile ei. Toata aparatura, dupa cum functiona, parea a fi luata de la second hand.

Dupa ce am terminat sedintele am parasit salonul groazei cu promisiunea ca nu voi mai calca pe acolo niciodata, mai ales ca tin prea mult la sanatatea pielii mele. Sa va mai spun ca dupa intreaga experienta nu am  scapat nici macar de 1 milimetru de celulita!!!!!

Tin sa precizez ca nu toate saloanele sunt asa, am avut experiente foarte placute si cu tratamente care chiar au dat rezultate in alte saloane care tin la sanatatea si imaginea salonului lor.

Sanatate multa Romania!

20.01.2012

Cei 20 de milioane de romani care traiesc bine NU TE MAI VOR !

A trecut perioada sarbatorilor si s-a dus si concediul nostru. Dupa un inceput de an linistitor, am putea spune, ne-am trezit bagati pana in gat in miting-uri. La inceput se stia pentru ce se iesea in strada, acum daca intrebi 10 oameni din Piata Universitatii pentru ce protesteaza vei avea 10 raspunsuri diferite. Fiecare protesteaza pentru ce considera el ca nu este bine in tara asta, dar in special protesteaza impotriva lui Base.

Odata, cineva spunea "Sa traiti bine!", iar romanul naiv cum a fost tot timpul, a crezut si a mancat rahatul pus pe tava cu acest slogan si l-a votat ca presedinte crezand cu adevarat ca vor trai bine. In prezent, cu totii ne-am dat seama ca rahatul s-a cam imputit si trebuie aruncat.


Probabil ca se gandeste sa mai candideze pentru inca un mandat si cred ca deja are si cateva sloganuri pe care sa le afiseze in statiile de metrou. Printre acestea se numara:
- Ati trait bine? Traiti bine? - mai bine sa visam impreuna ca vom trai mai bine
- Stiti zicala "Cai verzi pe pereti!" - o pot face sa devina realitate fara probleme
sau
- Impreuna vom gusta din rahatul in care am afundat tara.

Cuvintele care caracterizeaza dictatura lui asupra poporului sunt:
BATJOCORA
ABUZUL
SPURCACIUNEA
ESECUL
SUFERINTA
CHINUL
UMILINTA


Oare, in afara de personajul care a rostit aceste mirifice cuvinte, mai traieste cineva bine in Romania? Noaptea, se mai culca cineva linistit, fara griji si fara sa se gandeasca la ziua de maine? Oare cati oameni din tara asta, sunt care nu au credite la banci si care, daca au, oare sunt la zi cu platile; sau cati avem ce sa punem maine pe masa astfel incat sa se sature toata familia; sau cati nu ati mers intr-un magazin sa luati doar o paine si o ceapa ca sa mancati la cina?

Dl. Sa Traiti Bine e singurul care nu isi face griji ca are facturi de platit la gaze, lumina, intretinere, telefon, rata la banca, la camatari etc. Pentru ca de platile lui se ocupa intreaga Romanie, iar daca noi nu mai vrem sa-i platim lui toate mofturile, atunci el ce face? - ne taie noua veniturile si ca sa le primesti inapoi trebuie sa-ti achiti darile.
Ma intreb daca el stie ca benzina si mototrina s-a scumpit enorm de cand a facut el personal plinul la masina.

Ma mai roade o intrebare: a mers vreodata cu RATB-ul pentru a vedea cat de bine traieste romanul incat nu isi permite sa cumpere un sapun.
Cand a mai luat el pulsul populatiei pentru a vedea cat de bine traim?

De peste o saptamana tara a iesit sa isi strige necazurile si el ce credeti ca face...IGNORA O TARA INTREAGA si nu numai. O fetita il intreba daca stie ce ar putea cumpara din alocatia ei de 40 lei. Hai sa-i raspund eu dl-ului Sa Traim Bine la aceasta intrebare:
-daca traiesti langa bucuresti si esti nevoit sa pleci de acasa cu maxi taxi (pt ca in zona nu circula RATB-ul) din alocatie poti plati drumul dus-intors pentru 8 ZILE (pret pe calatorie 2,5lei)
-daca trebuie mergi la scoala cu metroul, atunci cei 40 lei iti ajung doar pentru 10 calatorii dus-intors
-daca cumva mergi si cu masina si cu metroul la scoala, atunci sigur vei muri de foame la scoala pentru ca banii nu iti ajung sa iti iei si un covrig.

In incercarea de a scoate tara din impasul economic in care se afla s-a taiat tot ce se putea taia, mai putin salariile parlamentariilor si bugetele dedicate acestora. Atunci ne punem urmatoarea intrebare: Cate indemnizatii sau pensii se pot plati din cheltuielile inutile efectuate de un singur parlamentar?

Hai sa dam un mic exemplu: Senatorul UDMR Gyorgy Frunda care a decontat in 2010 cheltuieli in valoare de 351.000 RON (astea fiind cheltuieli decontate, deci nu intra si salariul). La calcul efectuat de mine am luat in considerare o pensie de 600 RON/luna.
Astfel din banii decontati senatorului se puteau achita pensiile a 585 de pesoane intr-o luna sau se putea achita pensia pe circa 4 ani a unei singure persoane. De asemenea, se mai pot achita alocatiile a 8775 de scolari sau alocatia a 175 de copii cu varsta de pana in 2 ani.
Si socotelile pot continua asa la nesfarsit. Si aceasta suma este decontul doar unui singur parlamentar, va dati seama ca daca facem socoteli la toti parlamentarii putem sa achitam mai mult de o rata la imprumuturile de la FMI.

Cam asta inseamna cheltuiala pe care o suportam noi (contribuabilii) pentru "alesii nostrii", pentru ca ei sa traiasca bine si noi sa visam ca traim bine.

El ne ignora probleme noastre dar noi nu ii putem ignora problemele pe care ni le cauzeaza.

Noi vom continua sa strigam si sa fim uniti chiar daca el ne ignora total. Toata Romana s-a unit si toata Europa ne sustine si toata lumea e alaturi de noi. Asa ca ia aminte Traiane ca cei 20 de milioane de romani care traiesc bine, nu mai accepta sa fie calcati in picioare.

Romania ramai unita!

10.12.2011

Scrisoare catre Mos Craciun


Draga Mos Craciun,
Cred ca asta este prima mea scrisoare catre tine. Nu imi aduc aminte sa-ti fi scris vreo scrisoare pana acum. Am crezut foarte mult in tine pana acum si tot timpul mi-ai adus tot ceea ce mi-am dorit, de aceea nu am considerat ca trebuie sa-ti scriu ceea ce vreau sa-mi aduci. Dar m-am gandit ca ar trebui sa-ti atrag atentia asupra unor unor lucruri.
Astfel, am cateva sugestii de cadouri pentru acest an pentru anumite persoane:
-        Sa incepem cu primul om important – Traian Basescu – stiu ca ce-a mai apriga dorinta a lui este sa-i creasca parul sa isi poata face din nou carere pe mijloc. Stiu ca nu ii poti indeplini aceasta dorinta, insa poate ai putea sa-i lasi sub brad o peruca carliontata, pentru ca se poarta iarasi buclele si sigur va vrea sa fie in pas cu moda.
-        Al doilea om important este Emil Boc si toata Romania stie ca isi doreste enorm de mult sa fie mai inalt pentru a da bine in pozele oficiale si a nu se mai ridica pe varfuri atunci cand vorbeste la tribuna. Asa ca te rog sa-i aduci Domnului Boc lampa fermecata a lui Aladin. S-o frece si Duhul sa-i indeplineasca aceasta dorinta. Daca nu poti sa-i aduci lampa cred ca se multumeste si cu o pereche de pantofi cu toc.
-        Lui Mircea Geoana te rog sa-i dai cel mai frumos vis. Lasa-l sa viseze o noapte intreaga ca este presedintele Romaniei si sa sarbatoreasca cu Mihaela "Draga Mea" aceasta veste. Cred ca acest vis o sa-l faca sa uite putin de problemele pe care le are acum si sa nu se mai gandeasca la cum a primit un sut in poponet de la ai sai compatrioti. Insa, in zori, inainte sa se trezeasca din minunatul vis te rog sa il trimiti pe Dl Basescu sa-l anunte ca este doar un vis si nu e presedinte, asa nu va avea un soc prea mare cand se trezeste.
-        Domnului Sorin Oprescu te rog sa-i dai o palma si sa-l aduci cu picioarele pe pamant ca sa nu mai viseze la autostrazi suspendate in Bucuresti si sa fie pregatit pentru a dezapezi capitala daca o sa vina si zapada anu` asta.
-        Si intregii natiunii te rog sa faci cumva si sa le spui ca niciodata nu vor avea autostrazi si drumuri asfaltate si fara gropi. Sa nu mai viseze la asa ceva ca slabe sanse sa le vada...in aceasta viata.
Totodata, mai am cateva cerinte, pe care stiu ca numai tu le poti indeplini.
Cu totii am fost “surprinsi” sa vedem cum a decazut invatamantul romanesc, mai ales la sesiunea de bac din acest an. Si cum, toata lumea s-a minunat de perlele aparuta cu aceasta ocazie am cateva sugestii pentru compiii care au scris aceste perle. Stiu ca tu ii cunosti si le vei transmite aceste sugestii.
Te rog sa-i anunti ca Ion Luca Caragiale NU ESTE "un adevarat mistocar al secolului 17” si ca Cetăteanul turmentat nu are nicio legatura cu intaiul om al tarii cu pahar in mana -perla era: "Cetăteanul turmentat se întreabă “Eu cu cine votez?” la fel ca sustinătorii de pahar a lui Băsescu”.
De asemenea, te rog sa le mai spui ca ploaia prezenta in unele poezii nu “este motivul ce produce noroiul" si sa nu uiti sa le duci si o carte cu operele lui Ion Luca Caragiale pentru a nu mai scrie la examene ca "Zaharia Trahanache avea acest nume pus de Caragiale, deoarece se ocupa cu traficul de zahăr. În mod similar, Farfuridi desfasura afaceri cu farfurii, iar Iordache Brânzovenescu rula afaceri cu brânză".
Totodata, cred ca ar trebui sa primeasca un raspuns si copiii care au scris urmatoarea intrebare “Trebuie să ne privim atent în oglindă si să ne întrebăm: Oglindă, oglinjoară, trec si eu bacul în această vară?”"

Draga Mos Craciun stiu ca tu poti face o lume mai buna si asta este dorinta mea de Craciun.
Iti multumesc anticipat daca o poti realiza.

PS: daca nu poti, nu ma supar ca stiu sigur ca ai incercat.